Tradiții și obiceiuri de Întâmpinarea Domnului. Ce trebuie să faceți pe 2 februarie

Tradiții și obiceiuri de Întâmpinarea Domnului. Ce trebuie să faceți pe 2 februarie

Marele praznic împărătesc Întâmpinarea Domnului se sărbătorește chiar de la începutul secolului al V-lea. Potrivit tradiției, în trecut se făceau slujbe de alungare a răului. Sărbătoarea mai poartă numele și de Stretenia sau Aducerea  la Templu a Pruncului Iisus de sfânta lui mamă şi de blândul Iosif, logodnicul său. În această zi se păstrează obiceiul ca mamele să-și aducă pruncii la închinare în biserică, la 40 de zile după naștere. Atunci, preotul face molifta mamelor și le închină copiii la icoane. Preotul îl binecuvântează pe cel mic, citește rugăciuni și o împărtășește pe mamă cu Sfintele Taine.

Copiii sunt unși cu grăsime de urs

Tot de Întâmpinarea Domnului copiii sunt unși cu grăsime de urs, ca să fie puternici și sănătoși, întocmai ca acest animal. În plus, micuții care s-au speriat, se afumă cu păr de urs. Tradiția spune că această zi este cumpăna dintre anotimpul rece și cel cald și ne putem seama ce va urma în funcție de comportamentul ursului. Dacă de Întâmpinarea Domnului e soare, atunci ursul iese din bârlog. Dacă își vede umbra, se sperie și intră la adăpost, prevestind prelungirea iernii cu 40 de zile.

Dacă nu-și vede umbra, se știe că se va încălzi vremea. Totodată se spune că dacă va fi frumos în această zi, tot așa va fi și de Sfântul Gheorghe. Nu în ultimul rând, copiii care sunt sensibili, sunt botezați Ursu. Pentru ca cei mici să nu se îmbolnăvească niciodată, mamele trebuie să dăruiască îmbrăcăminte copiilor săraci. Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare se cinstește icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia lui Simeon”.