Sulina, un mix interesant între ruine și modernism

Sulina, un mix interesant între ruine și modernism

Când se vorbește de Sulina, primul lucru la care se gândește cineva este farul de aterizare și cimitirul Comisiei europene a Dunării. Cimitirul piraților cum i se mai spune. Pentru că în acest loc, sub pietrele funerare șterse de vreme își duc somnul de veci pirați, marinari, legende. Este locul unde mitul se împletește cu realitatea. În care fiecare piatră spune în felul ei istorii de demult. Așa cum este povestea piratului grec, cel mai temut din epocă. A cărui comoară se presupune că ar îngropată în Delta Dunării. În ceea ce privește farul de aterizare, acesta a fost construit în anul 1745, sub administrația Imperiului Otoman. Mai târziu, în anul 1856, clădirea a fost reconstruită și trecută sub administrația Comisiei europene a Dunării. Interesant este faptul că la vremea respectivă iluminatul se făcea pe bază de felinare. Care funcționau cu ulei de măsline.

Camera dedicată Comisiei europene

Farul de aterizare a fost prima poartă de legătură între Orientul Mijlociu cu Europa, aici făcându-se totodată și prima bursă a grânelor din Europa. Vechiul far a fost înlocuit însă de unul nou, cu un farmec aparte. De unde se poate vedea cel mai minunat răsărit pe mare. În ceea ce privește farul vechi, acesta a devenit un obiectiv turistic căutat la Sulina. Acesta s-a transformat într-un muzeu care păstrează o multitudine de piese originale care datează din perioada reconstrucției. Printre care o cameră dedicată Comisiei Europene în care se află și cabinetul de lucru al scriitorului Eugeniu Botez. Fost ofițer de marină, este cel care a descris cel mai complex acest oraș cosmopolit cu freamăt inedit de port liber într-un început de secol XX.