Cum era Tudor Chirilă în adolescență. ”Cochetam cu alcoolul și țigările, ca orice puști teribilist”

Tudor Chirilă este cunoscut ca actor și cântăreț, dar și din postura de antrenor la emisiunea ”Vocea României”, de la postul de televiziune Pro TV.

Artistul a povestit lucruri mai puțin știute din trecutul său pentru revista Viva. Acesta și-a amintit de perioada adolescenței, mărturisind că a fost un puști teribilist.

Cum era Tudor Chirilă în adolescență. ”Niciodată nu mi-a plăcut să fiu un executant docil, de aia la școală mă plictiseam”

”Mergeam la Liceul „Ion Neculce, de unde am rămas cu amintirea câtorva profesori care au însemnat ceva pentru mine: Lungu la română, Angelescu la istorie, diriginta mea, profă de engleză, Doamna Bantea, și profa de fizică, Irina Popescu. Eram copii normali într-o societate anormală, plină de restricții. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu un executant docil, de aia la școală mă plictiseam pentru că școala cam asta presupunea: să înveți pe de rost. Lucrurile nu s-au schimbat fundamental, se pare. Cochetam cu alcoolul și țigările, ca orice puști teribilist, eram extrem de timid, începeam să cânt la chitară, mă îndrăgosteam, the usuals. Merg cu metroul destul de des și mă regăsesc, într-un fel, în câte un puști care se duce sau întoarce de la școală”, a dezvăluit Tudor Chirilă.

Despre perioada facultății, Tudor Chirilă a povestit: ”Nu m-am simțit foarte liber în liceu, așa că adevărata mea explozie de libertate a fost facultatea. A fost și o explozie de socializare, pentru că am fost o clasă foarte unită care petrecea mult timp împreună, în afara orelor de curs și, oricum, au fost zeci de zile în care ne prindea noaptea prin facultate și ajungeam să dorm pe la cămin sau chiar în școală. Era perioada în care simțeam că devin din ce în ce mai independent, începeam să emit opinii – de multe ori eram considerat obraznic, dar nu prea îmi păsa, pentru că prevala bucuria emancipării individuale. Au fost ani îngrozitor de frumoși, cu iubiri apocaliptice, chefuri memorabile, pasiune pentru teatru, frământări pentru roluri, profesori de care ne atașam și multă speranță”.