ActualitateshowbizStiri

Mărturisirile dureroase ale Oanei Roman. ”Ce mai, nu am fost niciodată iubită de copii sau de profesori”

Advertisment

Oana Roman, în vârstă de 46 de ani, a făcut mărturisiri despre copilăria sa și despre traumele cu care s-a luptat.

Oana Roman este fiica Mioarei Roman și a lui Petre Roman, fost premier al României. Oana Roman a format o familie cu Marius Elisei. Din mariajul celor doi a rezultat o fetiță, Maria Isabela. La sfârșitul anului 2020, Oana Roman și Marius Elisei s-au despărțit. Cei doi au divorțat oficial la notar în data de 15 februarie 2021. Ulterior, însă, cei doi s-au afișat din ce în ce mai des împreună și și-au reluat relația. În data de 26 ianuarie 2023, Oana Roman a anunțat că s-a separat definitif de Marius Elisei.

Advertisment

Într-un interviu pentru publicația Formula AS, Oana Roman și-a deschis sufletul și a vorbit despre copilăria sa și despre problemele cu care s-a confruntat și care au lăsat răni adânci.

Advertisment

Mărturisirile dureroase ale Oanei Roman. ”De pe mine s-a stins lu­mina. Am rămas sin­gură, într-un colţ, nu înţelegeam ce mi se întâmpla”

Întrebată dacă a fost marginalizată pentru că era considerată ca fiind ”copil de bani gata”, Oana Roman a povestit: ”Doamne, cât îmi displace apelativul ăsta! Ex­presia aceasta, alături de „fata lui tata” le dispre­ţuiesc cel mai mult din lume! Sigur că eram con­siderată aşa, dar complet nedrept, fiindcă eu nu am fost copil de bani gata, ci copil de familie bună. Nu provin dintr-o familie cu averi, ci dintr-una extrem de educată. De aici şi felul meu diferit de a fi încă de copil. Am crescut cu altfel de valori decât majo­ritatea celor din jurul meu, alte principii, alte con­cepte de viaţă. Nu o spun să mă laud, pur şi simplu, în această familie m-a lăsat Dumnezeu. Nu am fost educată să mă supun unor norme absurde, iar de aici, o mulţime de conflicte pe vremea comunis­mu­lui, începând de la panglica şi fundiţele pe care nu le purtam, până la lecturi şi discuţii. Ce mai, nu am fost niciodată iubită de copii sau de profesori. Sta­rea aceasta conflictuală permanentă a lăsat în su­fletul meu urme din ce în ce mai adânci de-a lungul copilăriei, mai ales că, la vremea aceea, nu înţele­geam profund mo­ti­vul ei”.

Despre momentul Revoluției din 1989, Oana Roman a mărturisit că a schimbat totul în familia sa: ”A fost cel mai mare şoc al vieţilor noastre. Cu totul neprevăzut, ne-a aruncat într-o tornadă care nu s-a mai sfârşit niciodată. Viaţa familiei mele a fost tulburată pe vecie, iar pentru mine, o adoles­centă (eram în clasa a VIII-a), a fost absolut cum­plit. Eram la vârsta în care aveam nevoie cel mai mult de părinţi, iar ei au devenit brusc invizibili. Nu a fost intenţia lor, dar realitatea este că, peste noap­te, părinţii mei nu au mai avut timp de mine absolut deloc. Din decembrie 1989, pentru ta­ta nu a mai exis­tat nimic altceva decât guver­na­rea, iar pentru mama, scopul vieţii a devenit acela de a-i fi ancoră ta­tei. De pe mine s-a stins lu­mina. Am rămas sin­gură, într-un colţ, nu înţele­geam ce mi se întâmpla.

Ruptura mea de tot ce fusese înainte a fost teribilă. A trebuit chiar să ne şi mutăm în altă casă, până şi reperele mele fizice erau date peste cap. Smulsă brutal din tot ceea ce con­tase pentru mine până atunci, am fost aruncată într-o depre­sie cumplită, pe care nici măcar nu o con­ştien­ti­zam, nu era ceva diag­nos­ticat, ci doar se manifesta ca o sufe­rinţă tacită. Din păcate, o depresie pe care părinţii mei nu au observat-o atunci, fiindcă nu mai aveau timp să pri­vească în jur. De­presia s-a adâncit, mi-a ros su­fletul şi are repercusiuni până azi. Nu mi-am revenit ni­ciodată complet. Nu m-am primenit sufle­teşte, dar m-am întărit, asta da. M-am îndârjit. Am acumulat o forţă de care copilul uitat atunci în colţul casei nu se credea capabil, o forţă care mă ajută să traversez orice furtună, dar care nu mă vindecă”.

 

Advertisment
Advertisment